Si nu va ramane ... NIMIC !!

..." nici sa cazi in depresia ultima, dar nici sa te comporti ca si cum ai avea in desaga Ierusalimul ceresc."

Detin speculatia ca visarea paralizeaza, dar totusi construiesc iluzii consolatoare pentru confortul meu psihic. Caci numai cei treji pot evolua spiritual?! Dar ce se intampla cand aceast spiritualism ultim dobandit s-a cladit pe un aflux umed interior, sarat si dureros?

Imi reeduc memoria afectiva si sufletul simtirii mele pentru a stopa deviatiile echilibrale si pentru a privi lumea cu un ochi suprarealist, arogant si hidos.

Sistematic, imi schimb aromele care imi coloreaza emotionalul.

De ce e asa dificil sa zambim universului firesc? ... Noi ! .. pentru ca noi coexistam intr-o jungla interumana, o jungla unde maimutele sunt umplute de vanatai bolnavicioase, fara ochi si sani umpluti de goliciunea noastra. Ar trebui sa vomitam necontenit .. sa vomitam lichiditatea noastra alterata!!

DE CE RESIMTIM NEGATIVUL? ... pentru ca l-am caldit neincetat in interiorul nostru, dominati de iluzia ca e doar un rit de trecere spre o lumina sanatoasa. Dar hiperpozitivismul neaga pozitivismul.

ma inclin si va urasc pasional.

Promovez un Iisus Christos intr-un spot publicitar pentru sampon!!!

Da!!! Sunt campul de lupta pentru nenumarate batalii din fluiditatea mea alterata!!!

- Spre ce meditatii masturbatoare de intelect iti zburda creativitatea?

-Incerc sa ma eliberez de fluidele intelectului ce au inceput sa fermenteze in mica mea cutie craniana!!

-Exploreaza-ti fluidele intelectului avand in gand reprezentarea unui nud feminin rubens-cian frenetic si voluptos conturat si permite erotismului refulat sa se dezlantuie ... macar mental ..si ud!!!

-Esti capabil de atata creatie sexual ..izanta?

-Emani atata dorinta "distrugatoare de VA ...vanitate?"

-Capacitatea isi trage seva din sficterul universal de dimensiuni incomprehensive, pe care forta creatoare a daruit-o acestei specii de maimute insangerate ce vrea si are nevoie de dragoste ... dragoste ce naste din sarutul a 2 mamuti preistorici, sarut numit de cercetatorii de azi BIG BANG ..

.... si am aterizat din nou in preistorie!! Umezi si dornici de a nu mai crede in ... erotism exacerbat!!

...multumesc mie!!

Am ras cu toti. Am batut din palme. HI HO

Seminte am fost,

Si carne sunt,

Care a mancat

Si-a suferit

Si a visat

Si a zambit

Si a urlat.

Iar cand povestea

I-a fost scrisa,

Planteaz-o,dar

Ca pe-o Narcisa.

( Kurt Vonnegut- Bufoniada )

Delectare nenaturala prin comicul ei gurmand.

Intrebuintarea sociabilitatii

Simple vorbe incarcate de un fad inexpresiv si totusi ... periferic se aude un "Buna, ce mai faci?", ca un voal stimulator al unei iluzii concentrate. Mecanisme mascate de un suras indeterminat, ca o rabufnire a sfarselii sufletului .. vorbe prafuite se indestuleaza in mii de celule non-creatoare.

Mut. Mut. Desfintarea insiruirii aventuroase a acestor "cuvintele" ar duce la distrugerea fantasmei?

I close my eyes to ignore the ...inside??!

Oare cum e sa iti fie frica sa faci un pas de teama ca vei "varsa" tot fluxul ideatic? ... si acesta sa se risipeasca in meschinitatea unui gest mecanic, iar tu sa proclami elanul trecutului !

Omul renaste intr-o stridenta fovista, se "elibereaza" intr-o incertitudine mascata, pluteste in opulenta unei constiinte atemporale.
Firesc? Refuz. Ignor. Zambesc. Neg. Surad. Tac. Produc, doresc dezagregarea acestui cuvant in mii de particule non-materiale, mute. Ma detasez de orgiastica confuziei.
Frustrare a rezultatului. Premisa infirma. Zambesc si ma materializez intr-un nor etichetat " indiferenta".

Libidoul !!

‘Trebuie din cand în cand să ne scuturăm de prestigiile Panteonului si muzeelor şi să privim lumea cu un ochi virgin si indrăznet.’(A.P)

…temelia mizantropiei mele. Esenţa din « palatul desfătărilor ».

Cat de plastică poate fi perversiunea unei minti îndestulate?

Cat de inerentă poate fi dispozitia unui anumit gand?

Cat de mult putem devia intre puritanism si depravare totală?

Dragilor, trebuie să sfidăm bunul simt, multitudinea eronată de convenţii sociale si tabu-urile din primele faze ale evoluţionismului.

In acest moment s-au conturat finele unei compoziţii de esentă muzicală si impalpabilă transparentă. Acum cand văd lumina rampei mai orbitor decat un ranjet grotesc si criminal, pot striga nevrotic”ce importanţa mai poate să deţină faptul că eu gandesc, sufăr, analizez, compar, renunt?”.Să bem astăzi pentru ultima particică din mine care s-a pierdut instinctual.
De astazi, dragii mei, nimicul va deveni totul pentru mine, ridicolul va învalui luminant orice problematică, suferintă, limitare, disperare, simplitate, experientă, iluzie, demonic, anost, metafizic, regret, neliniste, dramatism, anxietate, dispreţ , haos, nean, , iubire, palpitatie, exaltare, inepuizabil, fantezie, izolare, inhibare, pudibond, impact, contact ..de ce??
…pentru că voi uri totul cu inocenta dintai.

…pentru că mă voi abandona intr-o puritatea autosuficientă.

…pentru că, personal, imi dau demisia din omenire, din prejudecati, din limitare.

… pentru că tot ce mi-a mai rămas este triumful armonios al fiinţei mele.

…pentru că … imbrac acest sfarşit intr-un décor fantastic.

…pentru că de azi, sunt un zeu!!!

PS : Dezinhibaţi-vă de propria insuficienţă.

Pana cand atata filosofie si gandire?

Cu o senzatie de gol si vid imi neg fluiditatea vitala, refuz orice emotie incontestabil etichetata si imi sfidez instinctul!

Fac firescul sa se coloreze in tente de impus, zambetul sa fie conturat intr-un suras amar, entuziasmul sa se dezintegreze intr-o liniste trepidanta, excesul de subiectivism sa paleasca in megalomanie, ideile sa se prabuseasca strivite de ardoare, cuvintele sa se materializeze in icnete de luciditate, ironia sa se umanizeze in autoironie, sa imi compun viata pe fundalul unei satire sterile, sa ma dezintegrez intr-o amplificata potrivire.

... delir de persecutie a sensurilor unanim recunoscute, acceptate, exagerate.

Amestec totul si confund totul!!! Imi iubesc nefericirea si imi urasc fericirea.

...just outside!!

monolog refuzat ...si mozart

Intr-o dezmintire aproximativa a fluxului interior compozitional eului, astept imposibilul. Astept utopic momentul in care voi putea sa sintetizez intreg cosmosul printr-un zambet benign …zambet care sa cuprinda o stare permanenta de lipsa de framantari, un « mefistofel » angelic , care sa iti intinda dezinteresat mana si sa iti rosteasca paralexematic-simpatic un, Buna Ziua. Paradoxal complexitatii care defineste si marcheaza orice corp solid, orice materie intelectual-sentimentala, astept …sper o simplitate proaspata spiritului.
Vreau sa fiu inconjurata de muntii meditativi, departe de agitatia ucigator citadina, meditand sinonim pozitiv la gustul fericirii patologice, incununata de stupefactia naturii … si sa ciupesc imaterialitatea unui nor halucinant. Visand ... doresc nemurirea cu scopul rational de a deveni copia pozitiva a negativului. Proiectez periodic in gand subzistenta magiei puterii omenesti . Zbuciumul unui suflet singuratic miscat de lipsa de substanta, lipsa de temei.
Ce suntem ? Eludam prolixul pamantean ?
Posedam intreg universul, insa inchidem normativ ochii, in consecinta, propria structura defintizatoare « sufletul spiritului », lumii, o data cu lasarea inerta a apusului. Zambim condescendent si visam realitatea posibila ... visam lumea …visam ca traim trairea. Ciudat ?!
Obiectivizam subiectivitatea intr-un egocentrism perpetuu si ajungem sa ne luptam cu proprii demoni. Ne construim, fatal, un zid invizibil pe care-l respectam idolatric. Cu fiecare privire deschidem noi usi, cu conditia de a poseda libertatea eului. O libertate spasmodica spiritului, o libertate cu care ezitant ii supravietuiesti. Pulsul propriei tale existente. Insa... le trantim arogant. Expiram absolutul arogant. A r o g a n t.
Ne instrainam artificios sinelui personal. Intr-o anchilozare voit-ratinala, jonglam apolinic cu propria « lirica a mastilor » .Suntem inconstienti, adepti, cu o doza alarmanata de incurabilitate, ai mastiilor. Cosmosul si-a pus masca. Noi, ne-am pus masca. Masca ce este luciferic, raportul nostru cu cel care asculta cumpanit, vorbeste in concordanta realitatii, mimeaza zambind, zambeste dezinteresat egocentric, rationeaza preconceput, judeca injust, precipiteaza agitat finalitati, plaseaza involuntar bucati din haosul launtric, stabileste diagnostice sufletesti, examineaza ascultand..vorbeste, asculta, vorbeste …singuratate ! Cand singuratatea ne este aburita de respiratia altuia, intr- o absorbire fortuita, ne punem jenati masca .Masca, om. Om, masca ! Masca « elibereaza si emancipeaza intelectul », ignora neignorand, controleaza liber, stapaneste slujind…Masca, paradox lugubru !
Prezinta in acorduri funebre, inducand o stare pasagera de confuzie, granita dintre doua trestii cugetatore, dintre doua himere, dintre doua ingramadiri de incertitudine, dintre doi ieftini judecatori ai tuturor lucururilor ,dintre doi depozitari ai adevarului limitat, doi oameni. Nevoia de umanitate care salasluieste amortit inauntrul fiecarui EU, este supusa unei metamorfoze primordiale, unei trasaturi primordiale, rautatea infinita,dar mascata a omului.
Traim propria drama cu fiecare pedeapsa impusa irational, incostient, insesizabil, incorigibil, indescifrabil ...independent !Suntem stapanii ratiunii si aplicam tratamentul sclavagist. Aici e drama !Omul, care prin definitie e dotat cu ratiune, nevoie de cugetare, capabilitate ,simbolizeaza nedisimulat inceputul si sfarsitul ...inceputul sfarsitului sau poate sfarsitul inceputului ??Avem nevoie de om, urandu-l ... il iubim urandu-l.
Devenim bucati de asfalt vorbitor inecandu-ne in mizeria proprie.

« Inchide ochii si arunca-te in gol !! »
Urletul din noi se stinge intr-un refuz ingropat in ceilalti.
« N-ai sa zbori ,ai sa mori. »
Ametiti de intunericul rece, apasator al sinelui, ramanem dezgustati de fiecare rabufnire patalogica a noastra.
« TACI, nu mai vorbi ! »
Ne hranim cu utopia fiecarei confesiuni.
Nu devenim decat ceea ce suntem deja. Se aud acorduri indepartate de trompeta. Auzi sfarsitul ?? Auzi sfarsitul ?? Auzi sfarsitul ?? AUZI SFARSITUL ?? .. ??? FRENETISM. Nu visam. Nu. Orice cuvant e osandit de silueta umbroasa a unei negatii epuizante.
Uita-te in oglinda ! Lasa orice masca, incet sa se scurga.Auzi sfarsitul ? Suntem capabili sa coloram nulitatea ??

...

Iubita mea ,



Cu ochii mari deschisi visand …Melancolic indescifrabil , imi imaginez parul tau cret reflectandu-se in vidul foii care se odihneste imaterial in mana mea tremuranda si care intr-un trecut indemolabil s-a hranit cu cuvintele tale , arogant dar amar , nesatul dar obosit , benign dar amentintator.
Subit , ca o plasmuire a fanteziei , un copil fremecat de puritatea sentimentelor , obosit de frumusetea hipnotica , apare , violandu-mi insuficienta creatoare. Priveste infintul pe care ochii mei il oglindesc , dar care e dominat de o tristete enigmatica . Incepe sa planga tacut. Dupa ce inchide , anuland insasi fantasma, ochii , se scufunda in adancimea supranaturala a dulitatii mele . Totul in jurului lui se pliaza perfect, dezvaluindu-si complexitatea umbrita de mister , o sacralitate in care profanul este, cu desavarsire necontestata, prezent , dar cu un caracter predominant inselator .
De ce alergi cu tolba de vise in spate ca si cum ar fi spulberate toate si nu realizezi ca visul tau cel mai biciut de incertitudine este atat de real vegheat de iubirea noastra infloritoare … ?
Iubirea mea nu are acces decat intr-o abandonare dezinteresata .
Vreau sa inradacinez in mine samburele care ma face ca insasi subiectivitatea mea sa fie o aventura . Pe tine . Nu pot sa vorbesc despre iubirea mea fara sa simt un vartej patologic …un vartej interior care iti aduna toate sentimentele intr-o iluzie a descifrarii si dupa te arunca in cel mai dizgratios intuneric !

Dar sa nu culpabilizam lipsa efortului de luciditate . Scenarii absurde imi limiteaza entuziasmul sentimental . Rasuni in mine dincolo de impolitete …



« Cine-i mortul ? …cand de fapt sunt eu ?








Te iubesc .. Nu stiu ce data e …Aceste randuri rosesc aburite de amorteala durerii tale . Sa ne urcam brav pe scena destinului nostru …



Intinde mana si nu lasa zambetul sa paleasca ..

... capcaunizare interioara.

Stam in tacere si asta e un semn.
Ceaiul e rece.
Sintetizand starile noastre se aud acorduri indecente.
-Simplitatea e o arta?!
Satisfacand individualitatea campului reflectiei, interoghez insasi problematica probabilitatii.
Imi subsumez afirmatii dezaxate.
Definitizez sculptural propria grota egocentrica.
Redecorez cutia pandorei cu beteala.
Instinctual, imi educ gandurile care pivoteaza in jurul unei sexualitati infantile.
Ce tragica alaturare!!
... si traira fericiti si mancara multi copii.
Ma incred in afirmatii umbrite de indiferenta zgomotoasa?
I like it most when you're so angry.
Degradandu-mi sistematic gandurile, ma convertesc imaginatiei ritmice.
Tra la la ...
Si ne unim intr-un contact dureros.
... sa fie oare ce cred eu?imi imunizez fragilitatea?

Sabia lui Damocles

De ce , ai luat sensibilitate mea exuberanta drept o slabiciune ruinatoare ??

De ce , nu ai stiut sa zambesti senin cand eu iti daruiam cele mai concentrate continuturi subiective ?

De ce , ai preferat mereu sa-mi spulberi agitatia launtrica fecunda ??

De ce , nu esti stapanul propriului tau centru afectiv ??

De ce , atunci cand pielea noastra se unea intr- un contact ondulator placut , ii atribuiai acestei magii un caracter efemer ??

De ce , inca se mai aud acorduri izolate ?

De ce , nu ai stiut sa indraznesti inventiv dar totusi stii sa ma iubesti suspendat in presupunere ??

Adorm visand ...

Opreste-te pentru o clipa si ridica nedogmatic privirea , intr-o descatusare desueta . Priveste necorespunzator norii , atribuindu-le , parfumandu-i cu doza zilnica de mister fermecator . Incearca sa dobandesti caracterul lor antagonic intr-o privire marcata de normalitate …
…si te regasesti intrand intr-un bar cu 50.000 in buzunar , stand la o masa , apasat de limitarea iluzorie si admirand absent fumul care iti dezgoleste fluiditatea . Asta am devenit . Ne inchidem, refuzand naturaletea oferita firesc . Ne afundam in propria panza de incertitudini , discomfort individual resimtit in loc sa ne confesam facil naturii . Nu ne mai suportam singuratatea regasirii spiritului .
Experiment …Imaginativ doar .
Verdele iti acapareaza incaperile sufletului . Rand pe rand, confuzia, egoismul, resentimentul , instabilitatea, suprematia, naivitatea, orgoliul, dorinta , bunul simt, se lasa dominate de verdele frenetic resimtit . Esti coplesit de frumusetea ireala a naturii . Esti singur managaind senzationalismul frumusetii . NU te simti liber ?! Te consideri nedemn de atata puritate vizibila si ai un impuls deziderat sa te autodistrugi . Esti demn de tot ce se asterne in fata zidului autoimpus ? Esti capabil sa mangai natura confesandu-i-te ?
Irevocabil nu mai simtim . Ne-am zidit darul primit . Haideti sa ne racorim cu frumusetea intalnita la fiecare clipire prielnica noua . Lasa-ti cortina sa cada . Eu mi-am asumat riscul … si vorbesc in continuare cu natura . Ne zambim …

I would like to be a robot.

Intr-o onorare perpetua a stilului semi-formal de viata pe care-l incheaga personalitatea mea, pun un semn de echivalenta intre fantezie si concret.

Nu e iluzie, nu e obsesie bolnava cu nuante vag definite de roz.

Astfel, pot percepe (ne)logic elementele hanului meu modest. Pot fugi pe culoarele imaginatiei mele fara a surpinde in reflectia interioara urme amuzate de surprindere nefondata. Ma agit in posturi conturate diferit. Sunt imparat si sclav. Sunt muza si idealista fatidica. Simultan?

Redefinesc conceptele inradacinate sangeros si intregul han devine doar o iluzie mata. Profit de acest abuz pentru a crea o cascada lumeasca din care cuvintele tasnesc neincetat. Cuvintele mele. Cuvinte pe care atunci cand le rostesc surad superior pentru ca stiu ca numai eu detin cheia.

Ii spun ca il iubesc si desi nu are un contur prestabilit pentru aceste cuvinte, le simte mai intens ca niciodata. Pentru ca sunt cuvintele mele. Formeaza ecoul fanteziei mele.

...Si in fantezia mea cuvintele sunt simtite nu rostite.

...valvatai de himere

Detin o ipocrizie mascata intr-un fond mat. O ipocrizie ca un ghiocel negru ivit intr-o iarna amara.

Idealul iluzoriu care imi fundamenteaza convingerile se clatina la fiecare rascruce de la care deviez ..uneori imaginativ ...alteori! Contemplez cu amuzament si o distantare decenta scaderile mele omenesti si totusi nu ma abat pe o poteca luminoasa. Imi place!!

Nerozia pe care o tolerez sa se lafaie in mine nu limiteaza, conditioneaza!

Apoi avea ea dreptul sa antreneze in haos o fiinta si mai fragila decat ea??

EXALTARE

Imi (dis)plac oamenii.

Nu am chef sa fac decat ceea ce impulsul imi ordona iritat. Eu sunt eroarea mea proprie. Prin urmare nu exista nici o calea de scapare. Indrumarea in calitate de sef vreau sa izvorasca din mine. Nu vreau sa ma mai ascund in cuvintele plate, triviale care caracterizeaza alte individualitati, considerand eronat ca eu nu indeplinesc ratia zilnica de coerenta mentala. Zambete false, indiferenta impusa, intelepciuni fortate, iritare mata ...nenumarate optiuni, nenumarate posibilitati, nenumarate esecuri. Dorinte paradoxale ingropate in gunoiul propriului "cosmos interior". Mai mult, nu detin cheful necesar sa impart opinii si pareri la colt de strada.

Vreau totul in mine sa se muleze ca stropul de apa pe o fereastra neglijata ... incet, prelins, neondulat "perspectival". Cautarea mea de a colora forme si expresii s-a incheiat rebel, abandonand fierberi, agitatii launtrice.

Bizarerii ciudate, mizerii umane, aversiuni sumbre, tulburari deranjante, tipete mediocre ... gata!! Rupt vraja si imi transform castelul intr-un han decent.

Nu vreau sa respect prospectul unei lumi normale, pentru a fi etichetata "cu simt comun". Prefer sa o dau in bara ca bufonul. Vreau sa fac primul pas hotarat in indeplinirea planului meu hedonist.

Prin o urmare evidenta ma reneg din functia de persoana sociala.

... si se auzira aplauze la scena deschisa!!

Truisme tolerante

"Despre singuratate nu merita sa vorbesti. E ca si cum ai avea intr-o ureche un cercel de aur si in cealalta ureche unul de tinichea. Puteam sa uit si asta imi era de ajuns." (Octavian Paler)

Tinicheaua in urechea mea a devenit o damnata infirmitate. Nu vreau, imi repet, sa tolerez actul singuratatii de a se lafai in fragilitatea mea mascata ... macar nu inconstient. Caracterul contradictoriu al singuratatii adauga in registrul acesteia un surplus mare de confuzie. Singuratatea isi alege propria "victima". Omul, doar un tub digestiv care emite ipoteze, un parazit orgolios care murdareste tot ce atinge , se lasa dominat. Este anti-destinul nostru.

- Singuratatea, este terapeutica! imi zicea Ea.
- Nu pot sa nu introduc in ecuatie multitudinea de singuratati.
- Trebuie doar sa te invelesti tacut in singuratatea care te inchisteaza perfect ...
- Singuratatea mea este creatoare. Zambi inocent si inchise ochii.

"Oare toate singuratatile se termina intr-o teama nedeslusita de final? Teama de a ramane cu tine insuti si siguranta ca rafuiala de sine te va transforma in propriul dusman?"