Lazy river.

Oare ce euforie generata intern ofera o combustie necesara necaderii in tentatia "absurdului"?

Oare ce ne rostogoleste luciditatea amara intr-atat incat sa inchidem ochii zambind si sa permitem sa razbata din noi o scanteiere senina si curajoasa?

O carenta desertica a sinelui stingherit moleseste necesitatea de a colora furia dezordonata a neputineti cuprinderii verzuiului geometric.

DE CE sa ma framan?
Mai bine astept sa fiu visat in continuare. Un vis inchistat intr-o dezvoltare graduala, in care tineretea ecvestra formeaza un albastrui pal. Albastrui ce se dizolva in carenta desertica formand un estetism fovism al simtirii.

DE CE sa ma framant?
Mai bine astept sa paleasca colonizarea din mine si sa resimt ascendentul placerii traind.

In VINO veritas.

Nota 1 la puterea - 1: Perspectiva unui om care si-a pierdut fragezimea carnala, cu figura inchistand mii de cumuli spectrali, cumuli care naucesc vidul prin nonSalanta "confundarii" debutului cu terminalul.


Nota 1 + 1: Perspectiva unui om, care, desi luminos, decedeaza servil in neimplinirea magiei cuvantului.
- O foaie si un creion!
- Sa devorez nimicnicia fiintei mele dezacordate!


Nota 1 la puterea imaculatului O: Perspectiva unui diavol de duzina, care ricaneaza surd, infundat de umilinta unui rosiatic pal.

Imberb rozaliu, cu tigara cenusie intre degetele-i captusite: Trebuie sa impersonalizez faptura.
Se impune o spalacire a infioratului.
Se cere o rabufnire autodeterminanta.
Trebuie excitati nervii senzitivi ai imperfectului.
...poate !

Superba, Sublima, Terifianta, Planetara inocenta lexicala.
Masinarie de blesteme azvarlite exploziv.
Prestigiu dantelat acordat creatorului cu penita in mana, si tastele intre degete.
Zombificare neintrerupta a sincronizarii individualului.

- Ce frumos, iti spun zambind, ce frumos sa nasti alaturari dinamice in semetul glosar personal.
- Suntem ca si criminalii lipsiti de sensibilitatea acordata gladiolelor.
- Stelele ard si explodeaza in vapaie orientale pentru ca vrerea mea e asta.
- Acord impulsului generativ ramasitele de magie ingenunchiate pe albul sticlos.
- Iti transmit desacralizarea autoritatii cuvantului, te intreb?
- CuVANT-uLUI. HA!.
- Nebunescul ludic controsoneaza vibratiile emotivului spectral. Spectral, din nou, DA! Spectral si captusit sticlos.
- Nebunia a pus mana pe tine!
- Posibil, dar totusi, stii ce inseamna "chiromant"?
- Milioane de serviete gri, negre, roz, albe, galbene, mate, lucioase, cuprinse in protuberantele catifelatului EU.

- Stii, te iubesc!
- Incontestabil! Stiu, dar LUDICUL, ahh, ludicul si inocenta frumosului.
- Cuvinte!

Illo tempore ...

Imi poreclisem subiectivitatea " fond fovist " ... pete brutale, care framanta insasi seninul din (ne)simtirea violenta. Pete gigAntice de culoare care formeaza o simbioza simpatica cu cerul instelat. ( Vanitatea mea era surazatoare? ) Seninatatea mea bolnavicioasa isi recapatase rozaliu gingas si rumega tacit desavarsitul armonios al tuturor coardelor bombastice.
In acest moment, Rezonabilul, discret ca intotdeauna, se indigneaza ... si cu ochii alunecandu-i din orbitele rigide, imi spune:

- Flavia, maturitatea ta semantica imi da palme dureroase ... dureroase, DA! de fiecare data cand ii aud glasciorul umed.

- Dar ... dragul meu ?!

- Daca vei continua in modul acest nebuloso-fantastic, voi presara asupra fluiditatii tale cochete un pumn de picuri "obiectivizanti".

... si pufaind a dezacord, incerca sa isi fixeze pe mana celebrul protagonist din Persistenta memoriei ... CEASUL FLUID!

Si totusi, Rezonabilul nu imi perturba nicio ramurica bosumflata si inchizand ochii, cu un suras placut condescendent, decisese sa taca elegant. Banuiesc ca era nelamurit in legatura cu ceasul. Phuu, ceas fluid! Ce grozavenie avangardista!

Am pierdut oare indivizibilitatea, se pare vulpeasca, a ideii incipituale?

Aaaa ..vitalitatea crescenda nu deschide admirativ ochii in fata nici unui manual de logica semantica! Dom'le, lipsa de caracter! Poate daca o momesc cu o voce armstrong(easca), mai rezolv si eu ceva.

---- un gand trufas imi perturba atentia: oare excentricitatea, originalitatea, extravaganta, cauzeaza aceste inventii precipitate?

Dar deodata, un trenulet multicolor se intrezareste ... cu ochii tipand a mirare, pot sa descifrez LITERE pe un vagoanele umplute cu intelepciune stramoseasca. Pot sa vad deja un A ... G ....un N inflorat de piersicute verzui ... O ( oooh ) ...S ....T ...I ...C ...I ...I dezordonati.

"Ce coincidenta tuguiata!" ...parea a exprima surasul meu.

Pedovor.Accidente geografice.

Despre imposibilitatea de a genera constant o lume noua acolo unde nu exista decat farame de existenta si conjucturi accidentale ..despre incapatanare, ultima noastra sansa de evadare in lumea copiilor ..despre inadverentele care tainuiesc un potential impresionant de distractie in spatele cultivarii unor mijloace obsedante.

Pe piedestaluri se vad fragmentate amprente buimacite de entuziasme milenare si intr-o atotcuprindere purpurie, ne bazam pe o difuza ramasita. Dar, resimte cineva iradierea aceasta inselatoare?

Suntem niste sarlatani vopsiti in renegare, care, totusi, surad tamp. " Intre aceste resturi de cosmar, descoperi uimit, aproape toate figurile surad! Un suras ce desfide masacrul si il transcede, inganand parca printre sfarmituri o melodie din aurora timpurilor helenice."( O. P. )

Totul se invaluie intr-o ironie aspra atunci cand coloram mediocritatea in negativism liicean.

Isn't that fantastic?