"Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine. "
miercuri, 18 februarie 2009
Release a perfect smile.1
Sa imbratisezi retrospectiv toata euforia creatiei generata de adevarata maretie a existentei.
Sa iti framanti limitat mainile .. si interior sa te imbalsamezi in infinitul simtului.
Si mai invaluitor, sa pozitivezi moartea .. ca o conditie extinsa a unei deviatii sensibile.
Sa imbatranesti frumos, ca o lalea care se recompune in prezenta lichidului .. numai descrescator .. sa te stingi demn si emtionant.
Sa ne infrangem instinctul excedentar si sa deschidem indeajuns usa, astfel incat toata lumina sa ne invaluie intr-o mantie a culorilor!
Sa fi zguduit nostalgic de toate seductiile esentialmente impaturite in megafonul strigatului.
Sa regasesti parinteste toate ideile care ti-au zguduit imperceptibil corzile gustului pentru sublim.
Sa iti opacizezi perspectiva nemasuratului, doar pentru o secunda zguduitoare ..iar dupa sa zambesti cald si interdependent, complice la tot ceea ce a inflorit in tine!
Atributele senine sa se inlantuie negricios, iar tu sa iubesti paradoxul care nu iti permite sa spui: "Da. Verdeata e uniforma!"
Sa iti framanti limitat mainile .. si interior sa te imbalsamezi in infinitul simtului.
Si mai invaluitor, sa pozitivezi moartea .. ca o conditie extinsa a unei deviatii sensibile.
Sa imbatranesti frumos, ca o lalea care se recompune in prezenta lichidului .. numai descrescator .. sa te stingi demn si emtionant.
Sa ne infrangem instinctul excedentar si sa deschidem indeajuns usa, astfel incat toata lumina sa ne invaluie intr-o mantie a culorilor!
Sa fi zguduit nostalgic de toate seductiile esentialmente impaturite in megafonul strigatului.
Sa regasesti parinteste toate ideile care ti-au zguduit imperceptibil corzile gustului pentru sublim.
Sa iti opacizezi perspectiva nemasuratului, doar pentru o secunda zguduitoare ..iar dupa sa zambesti cald si interdependent, complice la tot ceea ce a inflorit in tine!
Atributele senine sa se inlantuie negricios, iar tu sa iubesti paradoxul care nu iti permite sa spui: "Da. Verdeata e uniforma!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)