Libidoul !!

‘Trebuie din cand în cand să ne scuturăm de prestigiile Panteonului si muzeelor şi să privim lumea cu un ochi virgin si indrăznet.’(A.P)

…temelia mizantropiei mele. Esenţa din « palatul desfătărilor ».

Cat de plastică poate fi perversiunea unei minti îndestulate?

Cat de inerentă poate fi dispozitia unui anumit gand?

Cat de mult putem devia intre puritanism si depravare totală?

Dragilor, trebuie să sfidăm bunul simt, multitudinea eronată de convenţii sociale si tabu-urile din primele faze ale evoluţionismului.

In acest moment s-au conturat finele unei compoziţii de esentă muzicală si impalpabilă transparentă. Acum cand văd lumina rampei mai orbitor decat un ranjet grotesc si criminal, pot striga nevrotic”ce importanţa mai poate să deţină faptul că eu gandesc, sufăr, analizez, compar, renunt?”.Să bem astăzi pentru ultima particică din mine care s-a pierdut instinctual.
De astazi, dragii mei, nimicul va deveni totul pentru mine, ridicolul va învalui luminant orice problematică, suferintă, limitare, disperare, simplitate, experientă, iluzie, demonic, anost, metafizic, regret, neliniste, dramatism, anxietate, dispreţ , haos, nean, , iubire, palpitatie, exaltare, inepuizabil, fantezie, izolare, inhibare, pudibond, impact, contact ..de ce??
…pentru că voi uri totul cu inocenta dintai.

…pentru că mă voi abandona intr-o puritatea autosuficientă.

…pentru că, personal, imi dau demisia din omenire, din prejudecati, din limitare.

… pentru că tot ce mi-a mai rămas este triumful armonios al fiinţei mele.

…pentru că … imbrac acest sfarşit intr-un décor fantastic.

…pentru că de azi, sunt un zeu!!!

PS : Dezinhibaţi-vă de propria insuficienţă.

Pana cand atata filosofie si gandire?

Cu o senzatie de gol si vid imi neg fluiditatea vitala, refuz orice emotie incontestabil etichetata si imi sfidez instinctul!

Fac firescul sa se coloreze in tente de impus, zambetul sa fie conturat intr-un suras amar, entuziasmul sa se dezintegreze intr-o liniste trepidanta, excesul de subiectivism sa paleasca in megalomanie, ideile sa se prabuseasca strivite de ardoare, cuvintele sa se materializeze in icnete de luciditate, ironia sa se umanizeze in autoironie, sa imi compun viata pe fundalul unei satire sterile, sa ma dezintegrez intr-o amplificata potrivire.

... delir de persecutie a sensurilor unanim recunoscute, acceptate, exagerate.

Amestec totul si confund totul!!! Imi iubesc nefericirea si imi urasc fericirea.

...just outside!!

monolog refuzat ...si mozart

Intr-o dezmintire aproximativa a fluxului interior compozitional eului, astept imposibilul. Astept utopic momentul in care voi putea sa sintetizez intreg cosmosul printr-un zambet benign …zambet care sa cuprinda o stare permanenta de lipsa de framantari, un « mefistofel » angelic , care sa iti intinda dezinteresat mana si sa iti rosteasca paralexematic-simpatic un, Buna Ziua. Paradoxal complexitatii care defineste si marcheaza orice corp solid, orice materie intelectual-sentimentala, astept …sper o simplitate proaspata spiritului.
Vreau sa fiu inconjurata de muntii meditativi, departe de agitatia ucigator citadina, meditand sinonim pozitiv la gustul fericirii patologice, incununata de stupefactia naturii … si sa ciupesc imaterialitatea unui nor halucinant. Visand ... doresc nemurirea cu scopul rational de a deveni copia pozitiva a negativului. Proiectez periodic in gand subzistenta magiei puterii omenesti . Zbuciumul unui suflet singuratic miscat de lipsa de substanta, lipsa de temei.
Ce suntem ? Eludam prolixul pamantean ?
Posedam intreg universul, insa inchidem normativ ochii, in consecinta, propria structura defintizatoare « sufletul spiritului », lumii, o data cu lasarea inerta a apusului. Zambim condescendent si visam realitatea posibila ... visam lumea …visam ca traim trairea. Ciudat ?!
Obiectivizam subiectivitatea intr-un egocentrism perpetuu si ajungem sa ne luptam cu proprii demoni. Ne construim, fatal, un zid invizibil pe care-l respectam idolatric. Cu fiecare privire deschidem noi usi, cu conditia de a poseda libertatea eului. O libertate spasmodica spiritului, o libertate cu care ezitant ii supravietuiesti. Pulsul propriei tale existente. Insa... le trantim arogant. Expiram absolutul arogant. A r o g a n t.
Ne instrainam artificios sinelui personal. Intr-o anchilozare voit-ratinala, jonglam apolinic cu propria « lirica a mastilor » .Suntem inconstienti, adepti, cu o doza alarmanata de incurabilitate, ai mastiilor. Cosmosul si-a pus masca. Noi, ne-am pus masca. Masca ce este luciferic, raportul nostru cu cel care asculta cumpanit, vorbeste in concordanta realitatii, mimeaza zambind, zambeste dezinteresat egocentric, rationeaza preconceput, judeca injust, precipiteaza agitat finalitati, plaseaza involuntar bucati din haosul launtric, stabileste diagnostice sufletesti, examineaza ascultand..vorbeste, asculta, vorbeste …singuratate ! Cand singuratatea ne este aburita de respiratia altuia, intr- o absorbire fortuita, ne punem jenati masca .Masca, om. Om, masca ! Masca « elibereaza si emancipeaza intelectul », ignora neignorand, controleaza liber, stapaneste slujind…Masca, paradox lugubru !
Prezinta in acorduri funebre, inducand o stare pasagera de confuzie, granita dintre doua trestii cugetatore, dintre doua himere, dintre doua ingramadiri de incertitudine, dintre doi ieftini judecatori ai tuturor lucururilor ,dintre doi depozitari ai adevarului limitat, doi oameni. Nevoia de umanitate care salasluieste amortit inauntrul fiecarui EU, este supusa unei metamorfoze primordiale, unei trasaturi primordiale, rautatea infinita,dar mascata a omului.
Traim propria drama cu fiecare pedeapsa impusa irational, incostient, insesizabil, incorigibil, indescifrabil ...independent !Suntem stapanii ratiunii si aplicam tratamentul sclavagist. Aici e drama !Omul, care prin definitie e dotat cu ratiune, nevoie de cugetare, capabilitate ,simbolizeaza nedisimulat inceputul si sfarsitul ...inceputul sfarsitului sau poate sfarsitul inceputului ??Avem nevoie de om, urandu-l ... il iubim urandu-l.
Devenim bucati de asfalt vorbitor inecandu-ne in mizeria proprie.

« Inchide ochii si arunca-te in gol !! »
Urletul din noi se stinge intr-un refuz ingropat in ceilalti.
« N-ai sa zbori ,ai sa mori. »
Ametiti de intunericul rece, apasator al sinelui, ramanem dezgustati de fiecare rabufnire patalogica a noastra.
« TACI, nu mai vorbi ! »
Ne hranim cu utopia fiecarei confesiuni.
Nu devenim decat ceea ce suntem deja. Se aud acorduri indepartate de trompeta. Auzi sfarsitul ?? Auzi sfarsitul ?? Auzi sfarsitul ?? AUZI SFARSITUL ?? .. ??? FRENETISM. Nu visam. Nu. Orice cuvant e osandit de silueta umbroasa a unei negatii epuizante.
Uita-te in oglinda ! Lasa orice masca, incet sa se scurga.Auzi sfarsitul ? Suntem capabili sa coloram nulitatea ??