Lazy river.

Oare ce euforie generata intern ofera o combustie necesara necaderii in tentatia "absurdului"?

Oare ce ne rostogoleste luciditatea amara intr-atat incat sa inchidem ochii zambind si sa permitem sa razbata din noi o scanteiere senina si curajoasa?

O carenta desertica a sinelui stingherit moleseste necesitatea de a colora furia dezordonata a neputineti cuprinderii verzuiului geometric.

DE CE sa ma framan?
Mai bine astept sa fiu visat in continuare. Un vis inchistat intr-o dezvoltare graduala, in care tineretea ecvestra formeaza un albastrui pal. Albastrui ce se dizolva in carenta desertica formand un estetism fovism al simtirii.

DE CE sa ma framant?
Mai bine astept sa paleasca colonizarea din mine si sa resimt ascendentul placerii traind.

In VINO veritas.

Nota 1 la puterea - 1: Perspectiva unui om care si-a pierdut fragezimea carnala, cu figura inchistand mii de cumuli spectrali, cumuli care naucesc vidul prin nonSalanta "confundarii" debutului cu terminalul.


Nota 1 + 1: Perspectiva unui om, care, desi luminos, decedeaza servil in neimplinirea magiei cuvantului.
- O foaie si un creion!
- Sa devorez nimicnicia fiintei mele dezacordate!


Nota 1 la puterea imaculatului O: Perspectiva unui diavol de duzina, care ricaneaza surd, infundat de umilinta unui rosiatic pal.

Imberb rozaliu, cu tigara cenusie intre degetele-i captusite: Trebuie sa impersonalizez faptura.
Se impune o spalacire a infioratului.
Se cere o rabufnire autodeterminanta.
Trebuie excitati nervii senzitivi ai imperfectului.
...poate !

Superba, Sublima, Terifianta, Planetara inocenta lexicala.
Masinarie de blesteme azvarlite exploziv.
Prestigiu dantelat acordat creatorului cu penita in mana, si tastele intre degete.
Zombificare neintrerupta a sincronizarii individualului.

- Ce frumos, iti spun zambind, ce frumos sa nasti alaturari dinamice in semetul glosar personal.
- Suntem ca si criminalii lipsiti de sensibilitatea acordata gladiolelor.
- Stelele ard si explodeaza in vapaie orientale pentru ca vrerea mea e asta.
- Acord impulsului generativ ramasitele de magie ingenunchiate pe albul sticlos.
- Iti transmit desacralizarea autoritatii cuvantului, te intreb?
- CuVANT-uLUI. HA!.
- Nebunescul ludic controsoneaza vibratiile emotivului spectral. Spectral, din nou, DA! Spectral si captusit sticlos.
- Nebunia a pus mana pe tine!
- Posibil, dar totusi, stii ce inseamna "chiromant"?
- Milioane de serviete gri, negre, roz, albe, galbene, mate, lucioase, cuprinse in protuberantele catifelatului EU.

- Stii, te iubesc!
- Incontestabil! Stiu, dar LUDICUL, ahh, ludicul si inocenta frumosului.
- Cuvinte!

Illo tempore ...

Imi poreclisem subiectivitatea " fond fovist " ... pete brutale, care framanta insasi seninul din (ne)simtirea violenta. Pete gigAntice de culoare care formeaza o simbioza simpatica cu cerul instelat. ( Vanitatea mea era surazatoare? ) Seninatatea mea bolnavicioasa isi recapatase rozaliu gingas si rumega tacit desavarsitul armonios al tuturor coardelor bombastice.
In acest moment, Rezonabilul, discret ca intotdeauna, se indigneaza ... si cu ochii alunecandu-i din orbitele rigide, imi spune:

- Flavia, maturitatea ta semantica imi da palme dureroase ... dureroase, DA! de fiecare data cand ii aud glasciorul umed.

- Dar ... dragul meu ?!

- Daca vei continua in modul acest nebuloso-fantastic, voi presara asupra fluiditatii tale cochete un pumn de picuri "obiectivizanti".

... si pufaind a dezacord, incerca sa isi fixeze pe mana celebrul protagonist din Persistenta memoriei ... CEASUL FLUID!

Si totusi, Rezonabilul nu imi perturba nicio ramurica bosumflata si inchizand ochii, cu un suras placut condescendent, decisese sa taca elegant. Banuiesc ca era nelamurit in legatura cu ceasul. Phuu, ceas fluid! Ce grozavenie avangardista!

Am pierdut oare indivizibilitatea, se pare vulpeasca, a ideii incipituale?

Aaaa ..vitalitatea crescenda nu deschide admirativ ochii in fata nici unui manual de logica semantica! Dom'le, lipsa de caracter! Poate daca o momesc cu o voce armstrong(easca), mai rezolv si eu ceva.

---- un gand trufas imi perturba atentia: oare excentricitatea, originalitatea, extravaganta, cauzeaza aceste inventii precipitate?

Dar deodata, un trenulet multicolor se intrezareste ... cu ochii tipand a mirare, pot sa descifrez LITERE pe un vagoanele umplute cu intelepciune stramoseasca. Pot sa vad deja un A ... G ....un N inflorat de piersicute verzui ... O ( oooh ) ...S ....T ...I ...C ...I ...I dezordonati.

"Ce coincidenta tuguiata!" ...parea a exprima surasul meu.

Pedovor.Accidente geografice.

Despre imposibilitatea de a genera constant o lume noua acolo unde nu exista decat farame de existenta si conjucturi accidentale ..despre incapatanare, ultima noastra sansa de evadare in lumea copiilor ..despre inadverentele care tainuiesc un potential impresionant de distractie in spatele cultivarii unor mijloace obsedante.

Pe piedestaluri se vad fragmentate amprente buimacite de entuziasme milenare si intr-o atotcuprindere purpurie, ne bazam pe o difuza ramasita. Dar, resimte cineva iradierea aceasta inselatoare?

Suntem niste sarlatani vopsiti in renegare, care, totusi, surad tamp. " Intre aceste resturi de cosmar, descoperi uimit, aproape toate figurile surad! Un suras ce desfide masacrul si il transcede, inganand parca printre sfarmituri o melodie din aurora timpurilor helenice."( O. P. )

Totul se invaluie intr-o ironie aspra atunci cand coloram mediocritatea in negativism liicean.

Isn't that fantastic?

Blanket.

Vom face chiar descoperirea teribila ca exista cosmaruri dupa care nu poti ierta.

Cum ai zice tu, inca n-am invatat pudoarea soaptei si a tacerii.

M : Shhht, e intuneric! Lumina e palida, dar ochii-mi lucesc creator. Vitalitatea-si ruleaza scenele luminate de licare de excitatie. Sunt uimita! Inrosita de o perceptie matasoasa a timpului, hoinaresc animalic in sufletul meu, si aud tot mai definit un schimb de replici stimulant:

" - Ti-i frica? "

" - Atunci indrazneste! "

Inalbesc gelozia. Aparent inutil proces vei gandi zeflemitor. Dar cum sa nu fiu geloasa pe persoana care-mi va farmita interioritatea, transformand-o in distanta proxima dintre o frica biruita si un sarut paradisiac.

M : Eram neslefuiti, insa depaseam scenariul dinlauntrul nostru. Ei, da, dragule! Inteligenta noastra caustica exalta fiecare triviala secunda, intr-un orgasm naucitor, gloit de orice gand ... insa plin de intimi fluturasi. Tenacitatea euforiei devenea incomensurabila si totul inflorea ... inflorea intr-o sfera presarata de vicii violente si asalturi amoroase.

" Exista un acord intre tine si tine si acest acord se numeste frumusete."

" In pat trupul tau seamana cu drumul laptelui care curge pe cer. Alba te intinzi de-a lungul paturii negre, dar te ghemuiesti repede, speriata de locul care ameninta cu nasterea. Esti frumoasa si proaspata ca laptele muls dimineata. Nimeni nu a atins trupul tau. Carnea ta fierbe. Buzele ti se inrosesc si sunt moi. Sanii se intaresc si isi ascut varfurile asa cum se ascut niste varfuri de sulite - pieptul meu e strapuns! Ca un taur ranit imi simt rana tot mai adanca intre picioarele tale. Sangele izbucneste din tine si traverseaza cerul ca o cometa. Luna se sperie. Inca putin si trupul meu e de prunc si se naste din tine si te iubeste din nou."

Cat de intimidanta poate sa fie nuanta uniforma a unei culori care iti sfideaza pacea nervilor prin goliciunea sa?

O : Se facea ca era noapte si cineva racnea afara. Unu, doi, trei, patru, cinci, sase ... Un impuls malitios ma impingea sa trec dincolo de Pacific, asta era forta geometrica care-mi contabiliza pasii pe care trebuia sa-i mai fac sa ajung la tine. O sa fiu gasit la un clot de pat, istovit, cu un ranjet ingalbenit si grav pe chip. Voi tine in maini un portret de-al tau, pictat de nu stiu ce artist necunoscut al tarii; hohote de ras, accesele nervoase, icnetele sacadate de placere, sincoapele dureroase si rusinoase ale pamanatului pe care ai pasit, toate se regaseau, acolo, vii, in imobilitatea figurii tale. Precum o penetrare sangeroasa in sanul timpului, cuvintele-mi razbeau dincolo de sticla ochiilor tai, picaturi de miere se prelingeau pe obraji. Una, doua, trei, patru, cinci ... Pe toate le-am strans pe buzele-mi rascolite. Se facea ca e noapte.

Dreptul la timp

Nichita Stanescu

Tu ai un fel de paradis al tau

în care nu se spun cuvinte.

Uneori se misca dintr-un brat

si cateva frunze iti cad inainte.

Cu ovalul fetei se sta inclinat

spre o lumina venind dintr-o parte

cu mult galben în ea si multa lene,

cu trambuline pentru saritorii în moarte.

Tu ai un fel al tau senin

De-a ridica orasele ca norii,

si de-a muta secundele mereu

pe marginea de Sud a orei,

când aerul devine mov si rece

si harta serii fãrã margini,

si-abia mai pot ramane-n viata

mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Nemuritorii

Vesnic urca de prin ale lumii vai
Zvonul vietii pana sus la noi,
Rani amare, zel ca un puhoi,
Isca fum de la ospatul lor calai,
Zvon de chef, de pofte nesfarsite,
Maini - de crima, specula si rugaciuni manjite,
Oameni-roi in chin de pofte, frica,
Aburi calzi si lenesi, grei, ridica,
Pieptul plin le e de toane, fericire,
Musca-n propriul trup si scuipa-afara,
Dau razboaielor si artei zamilsire,
Flacari ard bordelul - eu, dementi, il ara,
Preacurveste-oricine, se taraste-n
Balciul lor de ne-impliniti copii,
Urca iarasi valul si uraste
Lumea care parca ieri piere.
Dimpotriva, noi ne intalniram
In eterul inghetat, cu stele,
Noi cu ziua si-ora o sfarsiram,
Nu suntem masculi, batrani, femele.
Temerile si pacatul vostru,
Crimele, placere trecatoare
Teatru ni-s, intocmai ca sorii-n miscare,
Fiece ceas e cel mai lung al nostru.
Calm la incrancenarea voastra privind,
Stelele-n rotirea lor calma zarind,
Iarna stelara sorbind-o in piept,
Suntem amicii cei buni ai fiarei din cer de bazalt,
Rece ni-i traiul, statornic si drept,
Rece ca astrii radem in inalt.

( Hermann Hesse - Lupul de stepa)

For all the imaginary things I had for real.

O perfectiune a simtirii anulata arogant.

Un amic a carui anonimitatea devine posibila strict voit, afirma ca lumea simturilor e doar un balon de sapun cu durata limitata. Daca intesam aceasta imperfectiune a “senzatiei” ultime, cu tiparul prealabil armonizat al fiecarui sentiment, impingem pietul inainte cu mai multa placere .. masurata! Ciclicitatea simtirii colective nu poate fi intunecata anulator printr-o lacrima varsata individual. Singura posibilitate de nefinalitate il reprezinta entuziasmul sacadat resimtit, care, cu ingrediente echilibrat ordonate, se poate reconstitui la fiecare furnicatura umeda.
Un microcosmos, care sa infloreasca indiferent de nevoia ta patologica de suferinta injusta. Pana la urma cat de problematic poate deveni asumarea dreptului natural de reordonare a constantelor interne?
Liniste stoica, fara o coplesire inevitabil resimtita a sentimentelor, ci un suras valoric, inflorit in penumbra entuziamului trecut. Oda potentei unilateralismului – “traieste in clipa” – simtirii!
In final, mecanicistica lumii devine concret suprinsa in vorbele shakesperiene:
“ Ce e viata? Spuma gaunoasa. Ce e viata? O iluzie, o umbra, o fictiune si cel mai mare bine al ei e fara pret, caci toata viata e un vis. “

In interiorul fiecaruia se desfasoara siletios un baroc individual, dominat de vanitate, bucurie si tristete. Multiplicarea acestor “constructii” in infinite contraste neregulate, deviaza unghiul ferm din care ne privim. Primul pas spre esptomparea celor trei culori intiale intr-o confuzie prost transata, pas care atinge concretul pamantului atat de tacut incat, noi, ne luptam orgolios pe scena propriei noastre piese finite. Fara indoiala, ar fi lejer sa imi asum ideea anterioritatii sufletului. Suflet care uitand ideile desavarsite, incearca treptat sa le redea conturul trecut definitizat.

Suntem autentici doar in efervescenta delansata intamplator de ceva grandios, dar minimal. Doar in acel moment, erosul originar isi regaseste corespondentul in cele 3 + n forme ale noastre. Sensibilitate devine dulce, vanitatea armonioasa, suferinta abstracta, iar balonul de sapun capata duritatea unei bucurii indivizibile. Mentionat merita: Bucurie difera de Efervescenta, Entuziasm. Entuziasmul nu se poate expanda in lipsa unui interior umed, care pastreaza netezimea a ceva cu adevarat frumos. In fond, trebuie sa simtim confuz, dar efervescent.

Acum, PROMIT, ca nu voi abandona niciodata cunoasterea frumoasa!

Nu retete promovatoare a importantei x-ului sau f-ului, ci acele mici molecule care trebuie simtite ( nu vazute), si golite de seva care intareste conturul a ceea ce expunem interior.

“There’s no unbeatable odds, there’s no believable gods.”
* Singuratate veritabila deriva in fond din individualism.