Nemuritorii

Vesnic urca de prin ale lumii vai
Zvonul vietii pana sus la noi,
Rani amare, zel ca un puhoi,
Isca fum de la ospatul lor calai,
Zvon de chef, de pofte nesfarsite,
Maini - de crima, specula si rugaciuni manjite,
Oameni-roi in chin de pofte, frica,
Aburi calzi si lenesi, grei, ridica,
Pieptul plin le e de toane, fericire,
Musca-n propriul trup si scuipa-afara,
Dau razboaielor si artei zamilsire,
Flacari ard bordelul - eu, dementi, il ara,
Preacurveste-oricine, se taraste-n
Balciul lor de ne-impliniti copii,
Urca iarasi valul si uraste
Lumea care parca ieri piere.
Dimpotriva, noi ne intalniram
In eterul inghetat, cu stele,
Noi cu ziua si-ora o sfarsiram,
Nu suntem masculi, batrani, femele.
Temerile si pacatul vostru,
Crimele, placere trecatoare
Teatru ni-s, intocmai ca sorii-n miscare,
Fiece ceas e cel mai lung al nostru.
Calm la incrancenarea voastra privind,
Stelele-n rotirea lor calma zarind,
Iarna stelara sorbind-o in piept,
Suntem amicii cei buni ai fiarei din cer de bazalt,
Rece ni-i traiul, statornic si drept,
Rece ca astrii radem in inalt.

( Hermann Hesse - Lupul de stepa)