Cand te indragostesti de o femeie si incep sa te scuture frigurile iubirii, te consideri original, cititorul meu pamantean?
Eu nu.
Vad toate legiunile de cupluri de la Adam si Eva incoace, le vad saruturile si mangaierile, le aud cuvintele blestemate cu blestemul monotoniei si incep sa imi detest gura care indrazneste sa murmure soapte straine, ochii care rasfrang privirea altora, inima care, supusa, se lasa deschisa cu o cheie grosolana. Vad toate animalele imperechindu-se cu mugete si mangaieri, si ele blestemate cu blestemul monotoniei, si mi se face scarba de aceasta alcatuire docila din carnea, oasele si nervii Mei, de aluatul asta afurisit, aflat la dispozitia tuturor. Pazeste-te intrupatule in om, caci inselaciunease apropie de tine.
Ce poate fi mai vanitos si plumburiu, decat un loc al placerii in care lumina se defasoara in evantaie de curcubee, redus la un cuvant de obraznicie lanceda? Deplang umanul care zambeste permisiv in mine, anuland cu o adiere de priinta, rabufnirile mormanului de infructuos. Nu ai vrea cumva sa-ti plangi neputinta prefatari in cuvant? Esti un tot emotional, care nu dicteaza nimic ..poate doar o rudimentara complezenta a sinelui. Toate celelalte existente in tine cad asiduu intr-un racnet cornut, gratuit.
Nu. Nu este o etalare a imperfectiunii.
