Despre imposibilitatea de a genera constant o lume noua acolo unde nu exista decat farame de existenta si conjucturi accidentale ..despre incapatanare, ultima noastra sansa de evadare in lumea copiilor ..despre inadverentele care tainuiesc un potential impresionant de distractie in spatele cultivarii unor mijloace obsedante.
Pe piedestaluri se vad fragmentate amprente buimacite de entuziasme milenare si intr-o atotcuprindere purpurie, ne bazam pe o difuza ramasita. Dar, resimte cineva iradierea aceasta inselatoare?
Suntem niste sarlatani vopsiti in renegare, care, totusi, surad tamp. " Intre aceste resturi de cosmar, descoperi uimit, aproape toate figurile surad! Un suras ce desfide masacrul si il transcede, inganand parca printre sfarmituri o melodie din aurora timpurilor helenice."( O. P. )
Totul se invaluie intr-o ironie aspra atunci cand coloram mediocritatea in negativism liicean.
Isn't that fantastic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu