Oare ce euforie generata intern ofera o combustie necesara necaderii in tentatia "absurdului"?
Oare ce ne rostogoleste luciditatea amara intr-atat incat sa inchidem ochii zambind si sa permitem sa razbata din noi o scanteiere senina si curajoasa?
O carenta desertica a sinelui stingherit moleseste necesitatea de a colora furia dezordonata a neputineti cuprinderii verzuiului geometric.
DE CE sa ma framan?
Mai bine astept sa fiu visat in continuare. Un vis inchistat intr-o dezvoltare graduala, in care tineretea ecvestra formeaza un albastrui pal. Albastrui ce se dizolva in carenta desertica formand un estetism fovism al simtirii.
DE CE sa ma framant?
Mai bine astept sa paleasca colonizarea din mine si sa resimt ascendentul placerii traind.
In VINO veritas.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
demult
undeva in china antica un intelept a zis ca calatoria incepe cu un pas
nu prea departe de zilele noastre in anii intunecati ai comunismului un mare ganditor roman vrand sa sublinieze ceva a zis"pe rand"si mare dreptate a avut
eu zic sa cauti in tine in prelungirea mainilor tale sa tragi aer in piept sa privesti asa cum privesti fericirea si sa scri despe cel mai frumos vis sa rastorni apa si sa arunci cu pietre in cer
fericirea nu se gandeste o simti e ca si marul lui adam are atatea laturi cate muscaturi faci
demult
undeva in china antica un intelept a zis ca calatoria incepe cu un pas
nu prea departe de zilele noastre in anii intunecati ai comunismului un mare ganditor roman vrand sa sublinieze ceva a zis"pe rand"si mare dreptate a avut
eu zic sa cauti in tine in prelungirea mainilor tale sa tragi aer in piept sa privesti asa cum privesti fericirea si sa scri despe cel mai frumos vis sa rastorni apa si sa arunci cu pietre in cer
fericirea nu se gandeste o simti e ca si marul lui adam are atatea laturi cate muscaturi faci
"Interviu cu Dumnezeu" de Octavian Paler:
- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp ... i-am raspuns.
Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc iar sa fie copii. Ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul. Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cand nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care-i iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu, inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna. Niciodata nu poti spune: am incercat totul! Intotdeauna mai exista o cale. Intotdeauna iti mai ramane ceva de iubit. A crede ca ai atins o ultima limita de durere sau de nefericire dupa care lucrurile isi pierd semnificatia inseamna sa pierzi din vedere ca in nici o situatie nu ai dreptul sa strigi: ajunge!"
PS:Astept feedback-ul tau luni la munca
Cu drag,
Flavius
Trimiteți un comentariu