Detin o ipocrizie mascata intr-un fond mat. O ipocrizie ca un ghiocel negru ivit intr-o iarna amara.
Idealul iluzoriu care imi fundamenteaza convingerile se clatina la fiecare rascruce de la care deviez ..uneori imaginativ ...alteori! Contemplez cu amuzament si o distantare decenta scaderile mele omenesti si totusi nu ma abat pe o poteca luminoasa. Imi place!!
Nerozia pe care o tolerez sa se lafaie in mine nu limiteaza, conditioneaza!
Apoi avea ea dreptul sa antreneze in haos o fiinta si mai fragila decat ea??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu